Calea Mosilor

Hei,

In urma cu ceva timp am descoperit o carte. O carte in care ma regasesc si cu drag o citesc.

O carte despre aventurile unei pustoice care locuia in Calea Mosilor. Am copilarit pe aceiasi strada si am amintiri in aceleasi locuri ca si scriitoarea. Cred ca am facut aceiasi scoala generala. . Cu fiecare rand citit am retrait perioada copilariei, o perioada frumoasa din viata mea.

Mi-am amintit cum era Calea Mosilor in copilarie, simpla si frumoasa. In prezent sunt putine lucruri care mai aduc aminte de acea perioada.

Eu am “aterizat” in Calea Mosilor prin *86. Am prins  cam aceiasi perioada cu cea povestita in roman. Cu toate ca am stat in Strada Corbeni, derivata din Mosilor, activitatea mea ca si copil a fost pe artera principala.

Ma bucur ca am gasit cartea “Povestiri din Calea Mosilor” de Adina Popescu.

Multumim toti cei ce ne regasim in aceste povestiri.

Sa traiti frumos pana data viitoare,

Eli

PS: Va recomand si “ 8 Povestiri de pe Calea Mosilor” de aceiasi autoare.

Televizorul, membrul familiei

Hei,

 

In multe case din Romania, televizorul este nelipsit. Familiile cu ceva bunastare detin cate un televizor in fiecare camera.

Pe timpul comunismului, aveam televizor alb negru si program limitat la el. Trebuie sa recunoastem ca eram mult mai fericiti in acele timpuri. Unele persoane se plangeau ca nu aveau acces la televiziune mai multe ore pe zi. In prezent avem mai mult acces la televiziune/internet si suntem mai putin informati, mai tristi, mai nemultumiti de noi si de viata pe care o ducem.

Fiecare trebuie sa isi coordoneze viata dupa propriile reguli nu dupa ce se ”ordoneaza” la televizor. Mare populatie din Romania se “ghideaza” in viata dup ace se relateaza la televizor, dupa  alte persoane si ce cred acele persoane despre ei.  Trebuie sa avem incredere in noi ca putem sa reusim intr-o situatie fara a ne gandi ce o sa spune cei din jur si fara a depinde de ei.

Daca suntem la curent cu toate accidentele, cu toate evenimentele pozitive si mai putin pozitive din tara nu ne aduce multumire. Aceste informatii nu fac decat sa ne scada randamentul nostru. Timpul pe care il alocam familiei sau job-ului nu o sa fie de o buna calitate deoarece in mintea noastra sunt informatii/ganduri care nu ne sunt folositoare.

Cunosc persoane pentru care televizorul este membru al familiei. Indiferent ce activitate fac  televizorul merge pe fundal, in unele cazuri si cu sonorul dat destul de tare. Nu am inteles niciodata de ce.

Televiziunea isi propune manipularea populatiei cu un deficit de inteligenta. Anunturile care se fac pe posturile publice  legate de timpul acordat televizorului sunt de luat in seama. Cu cat limitam timpul acordat televizorului cu atat avem mai mult timp de calitate. Calitatea timpului face diferenta in vietile noastre.

Mai putin timp la televizor sau pe smatphone, mai mult timp pentru noi si pentru cei de langa noi.

Haideti sa ne petrecem timp de calitate sa putem fi fericiti, sa fim informati, sa fim buni in ce facem, sa ne ocupam de copii …

Sa traiti frumos pana data viitoare!

Eli

 

Acasa

Hei,

”Acasa” este locul unde fiecare se regaseste, poate fi casa parinteasca sau casa in care a locuit o mare parte din viata.

Sunt multe persoane care  se regasesc “acasa” peste granite tarii natale, unde isi traiesc viata.

“Acasa” este casa/locul unde fiecare se simte bine, relaxat, implinit si unde se regaseste.

Este bine pentru cei ce locuiesc peste granita sa nu uite de tara natala, de locurile frumoase pe care le avem, de oamenii buni si frumosi care au fost si mai  langa noi.

 

Sa traiti frumos pana data viitoare,

Eli

Despre mine

Hei,

M-am gandit sa scriu cateva ceva si despre mineca sa avetii o mica idee despre cea care scrie. Cred ca aceste mici detalii despre mine trebuiau impartasite inca din primele scrieri, dar sa imi fie cu iertare …

Acest blog am vrut pentru inceput sa se adreseze doar mamicilor, apoi m-am gandit sa fac o paralela intre cele doua tari, Romania si Danemarca, unde traiesc cei mai fericiti oameni (in alt articol voi scrie mai mult despre acest subietc).

Sunt mama a doi baieti, primul de 7 ani si 7 luni si cel de-al doilea de 10 luni. M-am nascut in Bucuresti, am crescut si m-am dezvoltat in acelasi oras.

Imi iubesc tara, am doar cuvinte de lauda despre ea si despre oamenii ce o locuiesc. Intamplarea face ca in urma cu aproximativ 5 m-am mutat in Danemarca.

Tot ce scriu este real, intamplari, situatii, vazute sau traite de mine. Acest blog este unul uman, realist nu realizat prin copy/paste.

Va dau aceste detalii pentru ca poate multi se intreaba de unde stiu eu anumite lucruri. Sunt o persoana care nu imi permit sa dau sfaturi nimanui, ci doar imi dau cu parerea. In blogul meu impartasesc pareri despre cresterea copiilor, despre educarea lor, pentru ca am cunoscut ambele sisteme de invatamant, cel danez si cel roman, despre cum gandesc anumite mamici intalnite, unele bine, altele mai putin bine si efectele asupra copiilor,  despre ce inseamna sa fii mama a doi copii, ce inseamna sa traiesti Romania si detalii despre viata in regatul danez.

Sa traiti frumos pana data viitoare!

Eli

Excursie in Muntii Bucegi

Hei,

Banuiesc ca multi dintre voi ati fost sa vizitati Babele si Sfinxul. Daca doriti sa le revedeti in aceasta perioada este bine sa stiti ca telecabina este inchisa pentru revizie timp de o luna si jumatate. Se schimba un cablu. Variantele de vizitare a acestor puncta turistice sunt: mergeti pe traseul “jepii mici”, nu recomand celor care au copii mici, din Sinaia de la cota 2100 sau sa apelati la serviciile  firmelor  ce stau baza drumului catre telecabina.
Sunt firme autorizate pentru trasee montane, atat cei care fac reclama si vand aceste excursii cat si soferii sunt persoane tinere, dar cu experienta. Transportul se face cu masini 4X4, ghid turistic, sofer profesionist si timp din partea soferului catre turisti, adica turistii nu sunt repeziti la popasuri sau obiective turistice.

Va drag va recomand sa va duceti copii in aceste excursii. Merita!

Sa  traiti frumos pana data viitoare!

 

Dragoste sau obsesie

Hei!

M-am gandit sa scriu despre acest  subiect des intalnit de mine.

A iubi pe cineva sau a face o obsesie pentru cineva. Sunt persoane care nu fac diferenta. Stiu ca atunci cand iubesti pe cineva te conectezi cu el-ea.

 

Cu toti ne cream o relatie cu o persoana pe care consideram ca o iubim. O sa vorbesc adresandu-ma femeilor. Este valabil si pentru barbati. Pentru mine este mai usor sa scriu raportandu-ma la femei.

La un moment dat nu mai avem aceleasi sentimente pentru partenerul nostrum ca la inceput. Acea dragoste de inceput dispare si decidem de comun acord sau doar din dorinta unuia dintre noi sa ne despartim.

Toate bune si frumoase. Spunem ca am avut o relatie toxica pentru noi adultii si daca sunt copii la mijloc ii afecteaza si pe ei aceasta relatie a noastra.

Pana acum totul este normal. Se intampla tot mai des in zilele noastre acest lucru.

Acum urmeaza *dragostea* cea mare. Cand ne vedem ca  fostul partener incearca sa lege o relatie, suntem geloase, ii aruncam vorbe care nu isi au rostul, ne victimizam … il vrem inapoi pe partener cand il stim langa alta persoana, insa cand devine din nou liber nu il vrem si ne batem joc de el.

 

Consider ca daca au trecut ceva ani, unu, doi, trei sau mai multi,de pauza  intre noi, relatia este moarta. Totul este evident ca *noi* ca si cuplu nu ne mai putem conecta impreuna.

Atunci noi femeile sau barbatii ce cautam in *carca* fostului partener? De ce nu il lasam liber, sa isi refaca viata langa alta persoana. Poate la timpul cand noi formam un cuplu ne-a fost greu, dar acum credeti ca o sa fie usor? Daca in prezent fostul partener incearca sa isi refaca viata alaturi de alta persoana,noi agasandu-l mereu ca avem sentimente pentru el, ca ne leaga un copil, poate sau nu, aducand mereu in discutiile noastre ca ne este greu fara el in viata noastra, ca in prezent avem alt timp, suntem mai maturizati, contientizam mai mult ce inseamna familia, cuplu nostru … fostului partener ii este greu sa formeze un cuplu sau o familie cu alta persoana.

 

Daca noi nu am stiut cum sa ne jucam cartea, cum sa ne iubim barbatul, cum sa il apreciem etc., este bine sa il lasam sa isi vada de viata lui. Daca tot intervenim pe langa el, riscam ca acesta sa nu  isi poata vedea de partenera sa, sa nu aiba liniste, dar nici noi nu avem liniste.

 

Dragele mele haideti sa vedem putin realitatea … dupa ce fostul partener isi reface viata sa nu o invinuim pe actuala partenera pentru esecul pe care noi l-am avut cu acelasi barbat. Mereu avem tendinta sa spunem ca actuala iubita, sotie a fostului partener al nostru este mai draguta, este mai disponibila pentru el, are alta scoala, are familia langa ea-ei sa ii sustina etc…

 

Acestea sunt doar pretexte ieftine. Ma gandesc ca cele care citesc aceste randuri sunt persoane majore. Ca o persoana adulta sa incercam sa nu ne mintim pe noi insine ca daca el o sa se intoarca la noi o sa fie numai lapte si miere in viata noastra. Gresit!

Din moment ce am despartit un cuplu, fie el si fara copil, astrele nu tin de partea noastra.  Haideti sa ne cladim fericirea pe ce putem noi sa facem nu pe nefericirea altora.

Fostul partener nu are si el dreptul la fericire? El nu si-a cladit fericirea pe nefericirea noastra sau a mea.

 

Sa nu ne ghidam dupa zicala *scopul scuza mijloacele*.

A … inca ceva …  sa nu credeti ca daca faceti un copil cu fostul partener intors la voi de data aceasta o sa mearga relatia voastra. Un copil nu il leaga pe partener de noi. O relatie in prag de destramare sau reluata dupa un numar de ani de pauza nu o sa fie consolidata de un copil.

 

Dar ce facem noi, daca suntem in persoana celei care are o relatie cu un barbat si vine fosta din spate cu aceasta atitudine? Ce facem daca avem un partener slab si pleaca de langa noi?

Este dragoste sau obsesie? Voi ce parere aveti? Aveti pe langa voi cazuri asemanatoare?  Voi credeti in aceasta dragoste, credeti in  relatia reluata dupa un numar de ani in care fiecare partener si-a vazut de viata sa?

 

Dragele mele haideti sa le ajutam cu un sfat pe cele in situatii ca aceasta.

Cu prietenie,

Eli

 

PS: Niciodata nu mi-au placut femeile parsive care au stiut cum sa intoarca un barbat dupa bunul lor plac.