Ce mai invata/aud copiii…

Hei,

Poate par nostalgia dupa vremuri “ demult apuse”, insa in prezent mi se pare ca a disparut decenta si cenzura. Ma bucur ca avem acces la mai multa informatie, insa consider ca in prezent populatia este mult mai inculta. Sa imi fie cu iertare, nu fac referire la ceva anume ci doar vorbesc la general.

Societatea doreste a ne controla nivelul de inteligenta, inca de mici.

In vara ce tocmai a trecut am auzit o melodie, cred ca este considerata hit si al carui mesaj lasa de dorit. Melodia in cauza am auzit-o pe terasa unei piscine. Nu stiu cine o canta, am intuit dupa voce, al carui refren suna ceva de genu “ramai cu mata”. Probabil ca asta se cere in societatea romaneasca si cei care se ocupa de aprobarea melodiilor difuzate in media nu a avut nimic de obiectat.

Poate o mare parte din doamne folosesc acest refren intr-o anumita situatie, nu neg, insa sa se faca o melodie ….

Aceasta melodie am ascultat-o in data de 23 august, considerata zi nationala in regimul communist. Parade fastuoase, materiale de propagandă, demonstraţii ale oamenilor muncii, cântece pioniereşti, marşuri militare sau spectacole omagiale erau doar câteva dintre manifestările organizate în “Epoca de Aur” pentru a celebra ziua de 23 august. Pregătite cu câteva luni înainte, activităţile dedicate zilei în care România a întors armele împotriva Germaniei naziste şi s-a alăturat Coaliţiei Naţiunilor Unite s-au transformat într-un omagiu adus conducătorului mult iubit, Nicolae Ceauşescu.

In incinta complexului hoterier unde am fost cazata , in baza de tratament se asculta Radio Resita si se difuzau melodii romanesti din acea perioada, cum ar fi melodia “macarale” interpretata de Trio Ghiorghiu.

Cand am ajuns la piscina si am auzit  melodia in cauza, am ramas fara cuvinte, noroc ca al meu copil nu a sesizat melodia fiind acaparat de alte activitati.

Ma gandesc ce mesaj trimite aceasta melodie copiilor de 8, 9, 10… ani?! M-am gandit imediat ce sa ii raspund fiului meu cand o sa ma intrebe cum as putea sa ii traduc refrenul. Nu am nimic personal cu nimeni. Fiecare este liber sa asculte ce vrea, insa anumite melodii, ca cea in cauza sunt difuzate in locuri publice unde se afla copii minori.

Este bine sa ne “calim” copii, insa eu nu as vrea sa o fac sub aceasta forma. Am de ales?! Se pare ca nu. Televizorul si aparatul de radio la mine in familie sunt  considerate “piese de muzeu”, deoarece le folosim foarte rar.

Mult success doamnei in cauza si celor care aproba difuzarea melodiilor in media, sa aduca in radiorule noastre toate melodiile care relateaza viata cotidiana din mahalale pana in inalta societate.

Sa traiti frumos pana data viitoare,

Eli

Moment de relaxare!

Hei,

A trecut ceva timp de la ultimul articol. Ultimile schimbari din viata mea m-au tinut departe de laptop. Am revenit!

Cu totii trecem de-a lungul timpului prin schimbari. Unii isi schimba job-ul, altii casa, orasul, tara etc. Important este sa stim cum sa facem fata acestor schimbari.

Este foarte important in viata sa tinem cont de copii nostrii, atunci cand luam decizii importante. Pana si schimbarea job-ului ii poate afecta pe copii. Daca petrecem mai mult timp la servici sau daca suntem stresati cand ajungem acasa ii afecteaza pe copii.

Copii sunt ca o sugativa, trac tot ce vad la adulti de langa ei, parinti, bucnici, rude…

Este important pentru noi, adultii, in special pentru  mame, deoarece  ele sunt solicitate mai mult,sa ne oferim timp noua. Timp cu propria persoana, timp in care sa ne regasim (in cazul in care ne-am “pierdut” pe noi insine avand grija de casa, copii, job, sot, parinti…) timp in care sa meditam, timp in care sa visam cu ochii deschisi… fara sa fim deranjati. Unele mame ar putea sa se considere vinovate ca isi lasa copii acasa in grija bunicilor, insa acest putin timp departe de cotidianul zilei ii ajuta pe toti din familie.

Este bine ca parintii sa petreaca timp si singuri, ata pentru binele cuplului cat si al familiei. Psihologii spun  ca in fiecare zi ar trebui sa facem minim zece minute ceva doar pentru noi, de exemplu sa ne ocupam de un hobby.

Tot un psiholog spunea ca daca mama este fericita atunci toata familia este fericita. La inceput nu prea am inteles … acum dupa ceva timp am realizat ca acel pshoiholog spunea un mare adevar. Mama este cea care coordoneaza bunul mers al familiei, copii (aici sprijina si tatal) si buna dispozitie a familiei.

O sa ma corectati si sa imi spuneti ca in unele familii deciziile se iau impreuna. Asa este, dar in mare parte din familii baza vine de la mama. Sunt cazuri de mame care isi lasa cei trei copii (minori) singuri in casa si ea pleaca la munte, ca trebuie sa isi traiasca viata. Acest caz nu face parte din normalitate. Eu faceam referire la familiile normale cu implicare din partea ambilor parteneri.

Puteti alege sa mergeti cateva zile sa vizitati o tara straina, la mare sau poate la munte, intr-o padure, intr-un parc, in mediul urban sau rural indiferent de locatia aleasa profitati de timp si deconectati-va de cotidianul zilei, vietii pentru a va incarca bateriile.

O sa va simtiti bine, relaxati cu un tonus bun pentru a intra din nou in iuresul vietii.

Sa traiti frumos pana data viitoare,

Eli

What happens in Vegas

Hei,

Fiecare dintre noi vrea sa vizioneze un film din cand in cand.

Danezii sunt fericiti la exterior si tristi in interior. Parere personala, pe care am sa o dezvolt in alt articol. Sunt genul de oameni care se uita la filme triste, in felul acesta ei devin bucurosi de tot ce au ei. O strategie buna pentru a devini bucurosi. Ei bine aceasta strategie nu prinde pe oricine.

Eu nu prea am timp sa ma uit la filme, insa atunci cand o fac vreau sa vizionez ceva amuzant. De curand am gasit un film foarte interesant si amuzant. O combinatie intre comedie, dragoste si romantism. Un film ceva mai vechi, dar merita vazut. Actorii principali sunt dintre cei mai cunoscuti la Hollywood.

Sugestia mea este: What happens in Vegas

Sa traiti frumos pana data viitoare,

Eli

Autostrada pentru biciclete

Hei,

 

Dupa spusele multor ziaristi, Danemarca ar fi mai populata de biciclete decat Olanda. Danemarca are peste 12 000 de kilometri de piste pentru biciclete. In 1892 a fost inagurata prima pista pentru biciclete.  In urmatorii 15 ani, infrastructura pentru acest mijloc de transport si numarul de biciclete a cunoscut o crestere spectaculoara: s-a ajuns de la doar 2.500 de biciclete la peste 80.000.

Astfel, in anii ’80, Danemarca a cunoscut o “renastere” a bicicletelor. Oamenii au protestat si au cerut guvernului sa creeze piste de biciclete astfel incat sa isi permita sa se deplaseze la costuri reduse.Marile orase ale lumii, printre care se numara si Tokyo sau Stockholm, vor sa copieze modelul din Copenhaga.
La ora actuala, Danemarca detine un loc extrem de important in topul statelor efeciente energetic. “40” este numarul magic in aceasta tara: 40 de ani de la criza de energie,40 de ani de cand danezi sunt considerati cei mai fericiti oameni, 40% din energie provine din surse regenerabile si doar 40% din danezi au o masina. Spre comparatie, in Statele Unite, 95% din populatie detine o masina.
Sistemul functioneaza in mare parte pentru ca bicicletele au prioritate in fata masinilor.
Per total, in proiectele de ciclism din Danemarca s-au investit peste 417 milioane de dolari si 63% din membrii Parlamentului vin la serviciu pe bicicleta. In Danemarca se poate insa in Romania… parlamentarii vin la service cu masini foarte scumpe.

Se stie din studiile realizate ca in Danemarca sunt mai multe biciclete decat masini.

Pana in anul 2025 Danemarca doreste sa construiasca peste 26 de autostrazi pentru biciclete. Autostrazile  dispun de puncte de pompare a aerului în anvelope şi de locuri de repaus pentru biciclişti. Cele 26 de autostrăzi vor măsura, în total, circa 250 de kilometri.

Dragoste sau obsesie

Hei!

M-am gandit sa scriu despre acest  subiect des intalnit de mine.

A iubi pe cineva sau a face o obsesie pentru cineva. Sunt persoane care nu fac diferenta. Stiu ca atunci cand iubesti pe cineva te conectezi cu el-ea.

 

Cu toti ne cream o relatie cu o persoana pe care consideram ca o iubim. O sa vorbesc adresandu-ma femeilor. Este valabil si pentru barbati. Pentru mine este mai usor sa scriu raportandu-ma la femei.

La un moment dat nu mai avem aceleasi sentimente pentru partenerul nostrum ca la inceput. Acea dragoste de inceput dispare si decidem de comun acord sau doar din dorinta unuia dintre noi sa ne despartim.

Toate bune si frumoase. Spunem ca am avut o relatie toxica pentru noi adultii si daca sunt copii la mijloc ii afecteaza si pe ei aceasta relatie a noastra.

Pana acum totul este normal. Se intampla tot mai des in zilele noastre acest lucru.

Acum urmeaza *dragostea* cea mare. Cand ne vedem ca  fostul partener incearca sa lege o relatie, suntem geloase, ii aruncam vorbe care nu isi au rostul, ne victimizam … il vrem inapoi pe partener cand il stim langa alta persoana, insa cand devine din nou liber nu il vrem si ne batem joc de el.

 

Consider ca daca au trecut ceva ani, unu, doi, trei sau mai multi,de pauza  intre noi, relatia este moarta. Totul este evident ca *noi* ca si cuplu nu ne mai putem conecta impreuna.

Atunci noi femeile sau barbatii ce cautam in *carca* fostului partener? De ce nu il lasam liber, sa isi refaca viata langa alta persoana. Poate la timpul cand noi formam un cuplu ne-a fost greu, dar acum credeti ca o sa fie usor? Daca in prezent fostul partener incearca sa isi refaca viata alaturi de alta persoana,noi agasandu-l mereu ca avem sentimente pentru el, ca ne leaga un copil, poate sau nu, aducand mereu in discutiile noastre ca ne este greu fara el in viata noastra, ca in prezent avem alt timp, suntem mai maturizati, contientizam mai mult ce inseamna familia, cuplu nostru … fostului partener ii este greu sa formeze un cuplu sau o familie cu alta persoana.

 

Daca noi nu am stiut cum sa ne jucam cartea, cum sa ne iubim barbatul, cum sa il apreciem etc., este bine sa il lasam sa isi vada de viata lui. Daca tot intervenim pe langa el, riscam ca acesta sa nu  isi poata vedea de partenera sa, sa nu aiba liniste, dar nici noi nu avem liniste.

 

Dragele mele haideti sa vedem putin realitatea … dupa ce fostul partener isi reface viata sa nu o invinuim pe actuala partenera pentru esecul pe care noi l-am avut cu acelasi barbat. Mereu avem tendinta sa spunem ca actuala iubita, sotie a fostului partener al nostru este mai draguta, este mai disponibila pentru el, are alta scoala, are familia langa ea-ei sa ii sustina etc…

 

Acestea sunt doar pretexte ieftine. Ma gandesc ca cele care citesc aceste randuri sunt persoane majore. Ca o persoana adulta sa incercam sa nu ne mintim pe noi insine ca daca el o sa se intoarca la noi o sa fie numai lapte si miere in viata noastra. Gresit!

Din moment ce am despartit un cuplu, fie el si fara copil, astrele nu tin de partea noastra.  Haideti sa ne cladim fericirea pe ce putem noi sa facem nu pe nefericirea altora.

Fostul partener nu are si el dreptul la fericire? El nu si-a cladit fericirea pe nefericirea noastra sau a mea.

 

Sa nu ne ghidam dupa zicala *scopul scuza mijloacele*.

A … inca ceva …  sa nu credeti ca daca faceti un copil cu fostul partener intors la voi de data aceasta o sa mearga relatia voastra. Un copil nu il leaga pe partener de noi. O relatie in prag de destramare sau reluata dupa un numar de ani de pauza nu o sa fie consolidata de un copil.

 

Dar ce facem noi, daca suntem in persoana celei care are o relatie cu un barbat si vine fosta din spate cu aceasta atitudine? Ce facem daca avem un partener slab si pleaca de langa noi?

Este dragoste sau obsesie? Voi ce parere aveti? Aveti pe langa voi cazuri asemanatoare?  Voi credeti in aceasta dragoste, credeti in  relatia reluata dupa un numar de ani in care fiecare partener si-a vazut de viata sa?

 

Dragele mele haideti sa le ajutam cu un sfat pe cele in situatii ca aceasta.

Cu prietenie,

Eli

 

PS: Niciodata nu mi-au placut femeile parsive care au stiut cum sa intoarca un barbat dupa bunul lor plac.

 

Inceput

Hei! Eu sunt Eli 🙂

Sunt la primul articol … Poate va intrebati de ce mi-am facut blog? … Am un laptop racheta si m-am gandit sa il uzez putin.

Talent la scris nu am, dar am dorinta 🙂

Pe de alta parte mi-as propune sa va arat putin din ce nu se vede la prima vedere in situatii diferite, in locuri diferite, la  TV… despre viata noastra … viata oamenilor, a mamicilor, a femeilor, a iubitelor, a sotiilor … a tuturor.

Unele lucruri vor fi funy, altele nu, unele interesante, altele mai putin…, important e ca incerc sa va arat ceea ce unii stiu, sau nu, o imagine diferita de cea din mediul virtual.

In mediul virtual nu se vad noptile nedormite, excesele de  alcool … partea negativa a vietii. Am sa revin cu detalii.

Cu prietenie,

Eli