Felicitari in mediu virtual

Hei,

Astazi vreau sa scriu despre cei care fac diverse felicitari pe  retelele de socializare.

Mi se pare ciudati parintii care ii ureaz acopilului “La multi ani!” pe o retea de socializare, indiferent de varsta pe care o are. Sanatos este ca un parinte sa il/o sun/e si sa o faca telefonic daca nu are posibilitatea sa se intalneasca in ziua respectiva. Daca copilul are varsta de 2,3…ani, daca nu are cont de socializare, totusi parintele insista sa ii scrie pe pagina sa. De aici deduc ca aceste persoane nu o fac pentru copil ci pentru a primi felicitari cu privire la copil. Un fel de lauda…sau poate nu…lipsa de aprecire de alte persoane la adresa copilului?

Ce copil frumos ai, sa iti traiasca…. si tot curg felicitarile. Nimeni nu spune “ce copil intelligent”. Inteligenta nu se citeste dintr-o poza.

Cand faci o urare altui parinte cu privire la copilul sau este altceva decat atunci cand ii urezi propriului copil ceva  de ziua lui in mediul virtual.

La fel se intampla si cu cei  care au parasit aceasta viata. Toata lumea ii “pomeneste” pe retelele de socializare si le aprinde lumanari online. Serios???? Unde suntem??? In ce credem??? Unii dintre noi pretind ca sunt crestini. Oare asa face un crestin? Pai in scurt timp bisericile se vor desfiinta si ne vom ruga online, aici aprindem lumanari, aici dam pomelnice…. Daca imi amintesc de predica unui renumit parinte, spunea ca in viitor biserica o sa devina ceva gen fast food. Trecem cu masina prin parcare si in loc sa comandam de mancare, lasam la geam un pomelnic insotit de o lumanare.

In articolul precedent vorbeam de puterea exemplului in retatia parinte copil. Acum revin la aceasta idee.

Cum se intampla ca si doamnele preotese ii  comemoreaza  pe cei decedati in retelele de socializare? Parintele spune “Dumnezeu sa il ierte” in biserica si doamna preoteasa inroseste site-ul de socializare cu parere de rau la decesul bunicutei, bunicului, moasei….sau mai stiu eu cine.

Va rog sa ma iertati pentru acest articol asa de direct, nu am nimic personal cu nimeni, doar ca sunt unele lucruri din viata noastra care se cam bat cap in cap. Stiu… nimeni nu este perfect, nici eu nu sunt, nici tu cel ce citesti, nici doamna preoteasa care comemoreza adormitii in retelele de socilizare. Dupa proverbul “Nu exista padure fara stricaciuni”.

Perfectiunea exista doar in file de poveste, chiar si acolo se scot in evidenta detalii imperfecte, insa sunt bine slefuite.

Nu critic pe nimeni, eu vad si constat ca toti ceilalti.

Doamne ajuta!

 Nu este o rugaciune ci este un mod de a spune ”pe curand” pe care il foloseste un parinte sau un crestin  in exprimare. Locul rugaciunii nu este aici pe blog.

Eli

Tags: No tags

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *